Hernia de disc

Introducere: Hernia de disc este o afecțiune a coloanei vertebrale și una dintre cele mai frecvente cauze ale durerilor de gât, spate și picioare. Este determinată de leziuni care apar la nivelul discurilor intervertebrale. În fiecare an, până la 2% dintre oameni primesc diagnosticul de hernie de disc. Deși o hernie de disc se poate întâmpla oriunde de-a lungul coloanei vertebrale, cel mai adesea apare la nivelul lombar inferior sau la nivelul gatului, fiind destul de rar ca un disc să se hernieze la nivel toracal. Persoanele cu vârsta cuprinsp între 30 și 50 de ani sunt cel mai susceptibile de a suferi o hernie de disc, iar bărbații sunt de doua ori mai des afectati decât femeile [1].

Actualitatea temei:

Un disc intervertebral (sau fibrocartilaj intervertebral) se află între vertebre adiacente în coloana vertebrală. Fiecare disc formează o articulație fibrocartilaginoasă (o simfiză), pentru a permite o ușoară mișcare a vertebrelor. Discurile intervertebrale constau dintr-un inel fibros exterior, care înconjoară un centru interior asemănător gelului, nucleul pulpos.  Inelul fibros constă din mai multe straturi de fibrocartilaj alcătuite atât din colagen de tip I cât și din colagen de tip II. Tipul I este concentrat spre marginea inelului, unde oferă o rezistență mai mare. Discul intervertebral fibros conține nucleul pulpos și acest lucru ajută la distribuirea uniformă a presiunii pe disc (Fig.1). Acest lucru împiedică dezvoltarea concentrațiilor de stres care ar putea provoca leziuni ale vertebrelor. Nucleul discului acționează ca un amortizor, absorbind impactul activităților organismului și păstrând cele două vertebre separate [2, 4].

Fig.   1    Structura discului intervertebral.​

Dacă discul herniat se afla în regiunea lombară, durerea este mai intensă la nivelul feselor, coapsei și gambei. De asemenea, poate afecta și o parte a piciorului (durere sciatică). În majoritatea situațiilor, hernia de disc din regiunea lombara se produce într-o singura parte, ceea ce determină compresia pe o singură radăcină nervoasă și apariția durerii cu iradiere în picior. Extrem de rar se poate întâmpla compresia pe mai multe rădăcini nervoase, iar simptomele să apară la nivelul ambelor membre inferioare [3, 6].

Dacă discul herniat se afla în zona cervicală, durerea poate fi mai intensă în braț. Această durere se poate intensifica la tuse, strănut sau rotația capului (Fig 2). Durerea se poate ameliora înpoziții care detensionează coloana vertebrală și presiunea asupra discului herniat scade [4,7,9] 

Parestezie. Persoanele cu hernie de disc resimt amorțeală sau furnicături pe traiectul nervilor afectați [7].

  Slabiciune. Muschii aflați în legătură cu nervii afectati tind spre hipotrofie. Acest lucru poate afecta capacitățile motrice.

  Fig.   3   Sindromul coadă de cal.

Sindromul de „coada de cal”. Maduva spinarii nu se extinde în partea inferioară a canalului spinal. Chiar sub talie, maduva spinarii se separa într-un grup de rădăcini (cauda equina), care seamănă cu coada unui cal (Fig.3). Rar, hernia de disc poate comprima întregul mănunchi de fibre nervoase care formează„coada de cal” (cauda equina). Poate fi nevoie de intervenție chirurgicală de urgență pentru a evita pierderea permanentă a funcției vezicale, intestinale sau paralizia membrelor inferioare [4, 9, 10].

Managementul terapeutic :

Un program eficient de kinetoterapie trebuie să urmărească relaxarea musculaturii contracturate şi redobândirea pozițieicorecte a coloanei vertebrale. Pentru remobilizarea coloanei vertebrale se execută o serie de exerciții statice și dinamice ce urmăresc tonifierea corecta a musculaturii abdominale, paravertebrale, fesierilor și a bazinului. La acestea se pot asocia o serie de exerciţii la spalier din poziţia atârnat, în funcţie de posibilităţile fizice ale pacientului. Kinetoterapia se continuă şi în perioada cronică, pentru consolidarea asuplizării coloanei vertebrale lombare, dar cu accent pe tonifierea musculaturii trunchiului [1,3].

       Masajul relaxează musculatura și stimulează secreția de lichid sinovial intraarticular. Astfel, scade durerea și îmbunătățește circulația sangvină locală [8].

Fig.   4   Electrostimulare.

       Tratamentul fizioterapeutic (Fig.4) în hernia de disc este benefic în calmarea durerilor și presupune proceduri de electroterapie, hidroterapie, balneoterapie ș.a. Principalele efecte ale acestei forme de tratament sunt cele analgezice (TENS, IFC4), antiinflamatorii (crioterapia), miostimulante (VMS) și decontracturante (IFC2) [8, 11].

        Elongatiile sunt extrem de eficiente. Acestea realizează o decompresie tridimensională a vertebrelor. În urma acestor întinderi, discurile intervertebrale se deblochează, fapt ce favorizează procesele de regenerare. Acompaniate de fizioterapie, efectele se resimt chiar după primele ședințe: reducerea intensității durerii și relaxarea musculaturii [8].

       Exercițiile fizice sunt utilizate frecvent în tratamentul herniei de disc. Ele sunt foarte variate,dar se selectează individual în dependență de pacient. Au rolul de:

● Tonifiere a musculaturii stabilizatoare a coloanei vertebrale.

● Corecție posturală.

Discuții :

     Un studiu a comparat două grupuri de persoane cu un clinic dureros a herniei de disc, expuse la  diferite modalități de gestionare. Grupul A a folosit masajul,terapia manuală și fizioterapia timp de două săptămâni. Grupul B a primit aceiași gestionare și a mai adăugat exerciții fizice selectate individual. La două săptămâni s-a înregistrat o scădere considerabilă a durerii și reducerea spațiilor intervertebrale cu 2 mm la grupul B.

Rezultatele studiului :

1. Managementul kinetic al herniei de disc a reliefat un tratament mai rapid și mai eficient atunci când exercițiile terapeutice,terapia manuală și fizioterapia au fost utilizate într-un program complex,decât aplicarea separată.

2. Abordarea kinetoterapeutică trebuie să includă reeducarea patternului postural și paternul mersului.

3. Managementul interdisciplinar are succes în cazurile colaborării kinetoterapeutului și neurologului.